Probleme sexuale

Despre sexualitate nu se vorbeste la fel ca despre alte probleme medicale sau psihologice. Mai intai, cu cine sa vorbim despre ea? Cu sotul/ sotia? Ne-am putea imagina ca el/ea e cel mai bine plasat(a); totusi, cel mai adesea, el/ea este in mare masura angajat(a) in problema, in chip de cauza sau de element participant. In plus, este cel/cea care-i suporta consecintele. Si apoi, a vorbi despre sexualitate inseamna pe undeva a da cartile pe fata, a termina cu aparentele, cu a te comporta "ca si cum...".

Individul purtator al problemei, sotul actor privilegiat, cuplul loc al problemei - iata diferitele entitati care participa la problema. Interactiunile sunt de asa natura incat uneori nu purtatorul simptomului e cel de care tine problema. De cine sau de ce trebuie sa ne ocupam atunci mai intai? De sot, de sotie, de cuplu? In fapt, de cel ce ne-o cere.

A vorbi despre sexualitate inseamna a-ti arata adevaratul chip, adevaratul corp, a-ti dezvalui inima. In dragoste, chiar daca "jocul" amoros e fundamental, nimic nu e mai solid decat sa fii autentic cu tine insuti si cu celalalt. Deseori aud femei spunand ca, pentru a nu-si dezamagi partenerul, au simulat timp de ani de zile orgasmul, singurul rezultat fiind frustrarea si minciuna. Daca pot sa mint in sexualitate, pot sa mint si viata de fiecare zi cu sotul.

A vorbi de sexualitate inseamna a deschide poarta emotiilor cel mai adanc tainuite in noi. Sa nu uitam, totusi, ca sexualitatea intereseaza cuplul, si nu doar pe purtatorul problemei.

Multi dintre noi se tem de judecata altuia, fara indoiala pentru ca celalalt este vazut, in principiu, ca unul care n-are probleme. Cand suntem stresati, anxiosi, cand ne indoim de noi insine, nu vom reflecta asupra mijloacelor de a ameliora ceea ce la noi este susceptibil de ameliorare, ci ne vom compara cu ceea ce ne pare a fi un referent, ca si cum celalalt ar fi intruchiparea normei.

Cautam aiurea, la celalalt, ceva care sa ne intremeze cat de cat in suferinta in care suntem, numai ca asta nu face decat sa ne complexeze si mai mult. Iar persoanele "complexate" sunt totdeauna mai exigente in privinta normelor si mai negative cand se evalueaza pe sine.